Direct din 1959, de pe malul mării, „stegari” dintr-o altă lume. Tricouri largi, albe cu dungi albastre, parcă şi auzi vuietul suav al valurilor mării când te uiţi la fotografia asta. Frumoşi băieţi!
Frumoşi şi mândri fără nici o îndoială. Adică, pe bune, uitaţi-vă la ei, chiar par a fi tari ca munţii. O să încerc să-i numesc pe câţiva dintre ei. Aşadar, în rândul de sus primul din stânga este Dragoş Cojocaru, originar din Fălticeni. Sunt sigur că acum Mitel zâmbeşte. Ia zi, meştere, te aşteptai s-auzi că Steagu’ a avut un fotbalist născut acolo? Continuăm. „Stegarul” de lângă Cojocaru îmi este necunoscut, însă cel din mijloc este nimeni altul decât Emanoil Haşoti, legendarul număr 7 braşovean. Ca să închiem cu rândul de sus, ultimul din stânga ar putea fi Octavian Zaharia. Rândul de jos, pe de altă parte, este compus din: Gheorghe Ciripoi, Gheorghe Marinescu, Gheorghe Fusulan şi, posibil, Gheorghe Percea. Nu e vreo glumă, dar toţi aveau prenumele „Gheorghe”.
Băieţii ăştia au dus o luptă pentru titlu în ’60, însă au terminat doar pe locul 2. S-au revanşat însă în 1961, când au adus Cupa Balcanică sub Tâmpa.
P.S. http://mysport.gsp.ro/apps/concurs/index.php?req=widget/113/ <<< votează “La Stegaru’ ” în concursul Blogul Sportiv al anului 2011. Poţi vota în fiecare zi, până pe 14 februarie, de pe un un singur IP. Mulţam fain!
La Stegaru' 
Iti dai seama ce se intampla cand cineva striga: Ba Gheorghe! :))) imi si imaginez.
Frumos articolul,frumoasa poza.Bravo mestere.
Merci meștere, mă bucur că ți-a plăcut!
Băi, cam la același lucru mă gândeam și eu, cum s-or fi strigat băieții aceia între ei pentru a se diferenția? Asta chiar e o dilemă, sincer :)))
Daca ar mai fi trait tatal meu i-ar fi recunoscut pe toti din poza.Nu ca ar fi fost mare microbist ( ba din contra ). In anii 50-60 jucatorii figurau ca angajati ai Uzinei de Autocamioane si chiar treceau, o zi- doua pe saptamana, pe la servici. Toata fabrica ii cunostea. Dupa ce s-a lasat de fotbal, ing. Zaharia i-a fost sef tatalui meu.