Prima chestie pe care mi-a zis-o taică-miu pe stadion a fost  „să stăm aicea, că vedem două goluri la poarta asta”. Şi aşa am ajuns în peluza Bartolomeu. Nu pentru că era mai ieftin, nu pentru că era taică-miu ultras, ci pentru că la poarta în spatele căreia ne aşezasem urma, conform spuselor sale, să vedem două goluri. Inutil de spus ce era în mintea mea când exact aşa s-a întâmplat.

13 aprilie 1967. „Tineretului” nu avea peluze, aşa că lumea se lupta la a-ntâia şi a doua pentru un loc cât mai bun. După cum puteţi observa şi în fotografie. T2-ul braşovean e plin şi „sus la tablă” de visători.

Goran (în săritură) se luptă cu portarul dinamoviştilor bucureşteni, Datcu (negru complet), pentru minge. „Cucu” Jenei, fundaşul central, venit în sprijinul atacului, urmăreşte respingera. S-a terminat 1-0 pentru noi.