Mi-am dat seama că pe blogul ăsta anii 1990 au cea mai slabă reprezentare dintre toate deceniile existenţei „stegare”. Poate e din cauză că anii ’90 sunt abia de „ieri”, un ieri cu rezultate nu foarte bune, dar mai ales cu ţepe grave date de către conducătorii acelor vremi suporterilor şi ideii de fotbal.

Stânga: tichet de membru susţinător pentru ediţia 1995-1996. Pe verso e ştampila clubului semnătura lui Romeo Paşcu, preşedintele de atunci al clubului. Dreapta: abţibild cu atacantul „stegar” Nicolae Nuţă, scos pentru albumul „Marele Fotbal” (ediţia 1994-1995) – primul din istorie dedicat ligii româneşti. Nicolae Nuţă a marcat 5 goluri pentru echipă în 33 de apariţii.

Practic, alienarea braşovenilor de Steagu’ a fost desăvârşită în acea perioadă. Degeaba existau tichete de membri susţinători, dacă suporterii care le-ar fi putut achiziţiona pentru a sprijini şi financiar clubul erau din ce în ce mai puţini, îndepărtaţi fiind din tribune şi, eventual, de echipă, prin meciuri precum acest FC Braşov – Gloria Bistriţa din 9 martie 1996.

Îţi dai seama din cuvintele comentatorului cât de căcăcioasă era situaţia.

Un meci FC Braşov – Gloria Bistriţa reprezintă, indiferent de anotimp, un spectacol de mare atracţie, la care trebuie aduşi în primul rând copiii. Doar lor le place la nebunie teatrul de păpuşi”.

După rezumat pare să fi fost un meci dramatic, în care Costel Câmpeanu, portarul Bistriţei, a scos tot ce a putut, fiind ajutat la un moment dat şi de coechipierul care a respins de pe linia porţii. Cam ca Dossey într-o altă primăvară, în anul 2001, doar că atunci băcăuanii au fost până la urmă ei cei învinşi, graţie exploziei ofensive şi morale a lui Alexandru Andrasi. Dacă oamenii erau dispuşi să facă mizerii când în cărţi era un loc pentru cupele europene, putem doar să ne imaginăm, noi ăştia mai tineri, la ce nivel era bătaia de joc în anii anteriori.

Dacă aţi urmărit până la capăt rezumatul, l-aţi văzut şi pe Viorel Hizo, antrenorul principal al „stegarilor”, preluând un apel la staţia de emisie-recepţie, sau celular, cum îi mai spuneau unii pe atunci.

Dl. Hizo a fost antrenorul echipei în 33 de meciuri (13 în returul sezonului 1995-1996 şi în primele 20 ale sezonului următor, când FC Braşov a retrogradat). Pentru amatorii de statistici, „stegarii” n-au câştigat nici unul din cele 16 meciuri jucate în deplasare sub comanda sa, reuşind doar două rezultate de egalitate.

La începutul sezonului 1995-1996, al 32-lea din istoria „stegară” pe prima scenă, echipa l-a avut pe bancă pe Gabriel Stan. Acesta sosise la club în primăvara lui 1995, salvând echipa de la retogradare în campionatul precedent. Gabello a fost demis la finalul anului 1995, chiar dacă „stegarii” avuseseră un reviriment pe final, fiind neînvinşi în ultimele patru etape. Dl. Stan va reveni ca antrenor sub Tâmpa peste cinci ani, când sub conducerea sa Steagu’ va reuşi calificarea în cupele europene după o pauză de 27 de ani, pauză dictată deopotrivă de momentele mai nefaste care există în viaţa unui echipe, cât şi de persoanele nefaste care, la un moment dat, îşi fac loc în viaţa ei.

Iată cum se prezenta lotul galben-negrilor în vara lui 1995, când principalul Gabi Stan era ajutat la conducerea tehnică de foştii mari jucători „stegari” Csaba Györffy şi Nicolae Pescaru.

Şi de asta nu mai am încredere decât în suporteri.