Oficialii FC Braşov au în agendă să-i scoată pe toţi din sărite, fie ei „stegari”, „găzari” sau alte nomenclaturi care ne vizitează prea-frumosul oraş. Dacă pe fanii locali au reuşit să-i curenteze la portofel cu un preţ minim de 35 de lei la bilete, oaspeţii sunt purtaţi aiurea pe drumuri cu o alba-neagra imaginată în birourile…
Titlul l-am derivat din „one hit wonders” care se referă, de regulă, la muzicanţii ce au dat lumii o singură melodie demnă de ţinut minte. Au luminat pentru o scurtă perioadă cerul muzicii cu hit-ul lor, apoi au revenit printre muritori. Mă rog, ce-i demn de ţinut minte şi ce zboară la gunoi stabilesc după propriile…
Am nimerit s-o dăm parte-n parte cu petroliştii când aceştia începeau seria de două titluri de campioană la rând. Noi, nişte nou-promovaţi. Ha! A fost 3-0 pentru ei pe terenul nostru în primul an, iar în sezonul următor au scăzut norma cu un gol. Mdea, n-am reuşit în primele două sezoane să le dăm gol…
Stadionul „Tractorul” (sau „Forex”, după cum scrie deasupra porţii principale) e tare bătrân. Păi, să ne gândim că echipa Tractorul (IAR – Industria Aeronautică Română înainte de război) a fost înfiinţată în 1927. Stadionul e tot de prin vremea aceea sau poate a apărut 1-2 ani mai târziu. Cert e că-n anul respectiv Braşovul construia…
„Da’ ce, bă, la fotbal mergi ca la teatru?”, e întrebarea cu care vrea să te închidă orice suporter „against modern football” care nu prea-şi ştie fotbalul. Zic că nu-l ştie pentru că răspunsul e pozitiv: „da, coae!”. Lumea-şi pregătea hainele de duminică şi hai la stadion. Ia uită-te peste poze vechi şi o…
foto de Paul Romoşan, revista Sport Toţi râd, doar unul este mai concentrat la aparatul foto – Dorin Necula. V-am mai zis cât de mult îmi plac fotografiile astea de grup de demult. Parcă pluteşte naivitatea şi inocenţa peste hârtia îngălbenită de timp. Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Ioan Nagy, Nicolae Pescaru,…
Povestea căderii comunismului în România începe cu „A fost odată la Timişoara”, doar că cineva din public tuşeşte zgomotos şi întrerupe povestitorul. Prefăcutul TBCist este braşovean şi vrea să spună şi el două vorbe despre Noiembrie 1987. Până însă ca cele două oraşe să dispute paternitatea mâinii care a înfipt steagul în reduta comunistă, „avem…
În Parlamentul statului San Marino, dacă era al României, ţineau nişte scalpuri de senatori sau deputaţi în loc de fular. Că tot s-a vorbit în cadrul articolului „Un oraş, o echipă” (M. Olaianos) despre neimplicarea politicului local în viaţa Steagului, eu zic că-i mai bine că nu se întâmplă asta. Încă nu trăim într-o ţară…
La Stegaru' 