Meciuri de genul celui de vineri seară scot ce-i mai urât din mine. Practic, nu era chestie care să nu mă enerveze în minutele de final. De la containerul ăla numit lojă din susul Tribunei a 2-a și până la „stegarii” care la final au scandat împreună cu fanii clujeni. „Ne-au băgat în B şi…
Optişpe ani de „B”. Noi nu ne-am înfiinţat direct în prima ligă, precum alţii. A trebuit să ne câştigăm locul aici. Acum, din nou, jucăm pentru a ni-l păstra. Clubul acesta stă clădit pe miracole, de ce n-aţi fi şi voi unul? P.S. brancardierul care îngenuchează de bucurie (min. 1.30) după victoria pe ploaie cu Timişoara…
„Da’ ce, bă, la fotbal mergi ca la teatru?”, e întrebarea cu care vrea să te închidă orice suporter „against modern football” care nu prea-şi ştie fotbalul. Zic că nu-l ştie pentru că răspunsul e pozitiv: „da, coae!”. Lumea-şi pregătea hainele de duminică şi hai la stadion. Ia uită-te peste poze vechi şi o…
Dap, cred că toţi am avut faţa asta atunci când am făcut prima dată cunoştinţă cu Steagu’. Poate că uneori simţim fascinaţia aproape dizolvată şi doar inerţia ne mai atrage spre stadion, dar pun pariu că un zâmbet la fel ca al puştiului vă răsare pe mutră ori de câte ori vă pregătiţi de meci.…
Pentru că uneori avem nevoie să ne reamintim cine suntem. Cum îi spuneam şi tovarăşului Iliescu în lungul drum pe Lungă dinspre centrul universului spre centrul oraşului: „A fost un meci bun, pentru că am câştigat. A fost un meci perfect, pentru că am cântat şi a fost mult fum şi mult bum şi mult…
Victorie cu 4-0 după ce etapa trecută am pierdut 0-3. Doamne, ce fain îi să fii „stegar” ! Da, da, ştiu că n-am învins nu ştiu ce forţă a campionatului, dar faptul că am snopit în bătaie o contracandidată la evitarea retrogradării zic că n-ar trebui să ne lase imuni la acest frumos sentiment numit…
Când „ceferiştii” lusitano-clujeni au redus din penalty am avut ceva asemănător senzaţiei când visezi şi eşti conştient de treaba asta. Apoi, la bara izbită de mingea lor mi s-a părut că o aud o voce care parcă zicea „e timpul să te trezeşti”. Bine, eu de mic copil vorbeam singur şi îmi imaginam tot felul…
Peluza stadionului „Silviu Ploeşteanu” are în spate, cam la jumătate de kilometru, sufletele a 168-250 de soldaţi români care şi-au dat viaţa pentru apărarea oraşului în Primul Război Mondial. Deşi erau surclasaţi numeric, tactic şi logistic, au săpat în marginea liniei ferate ultima tranşee de apărare în faţa Puterilor Centrale şi au ignorat ordinul de…
La Stegaru' 