Omul care și-a dedicat tinerețea Steagului ar fi împlinit zilele trecute 77 de ani.
Dacă te interesează, poți să citești aici aproape totul despre Nicolae Pescaru, sau aici despre cum vreme de trei decenii i-a bântuit pe cei de la FC Argeș. Poate unii vor să revadă poza aia de grup pe care am făcut-o când am urcat la el în Șchei, în ziua când a împlinit 68 de ani.
În postarea asta altceva o să vă arăt. M-am tot gândit încă de când am făcut fotografia dacă să o public vreodată sau dacă să o păstrez în arhivele secrete. Era 25 mai 2019 şi jucam ultimul meci acasă al sezonului, aşa că ziua începuse cu mult optimism, ca orice zi de meci. Ziua unui suporter are parte mereu de o scânteie de speranţă care apoi aprinde cel mai magnific film cu happy end, indiferent de numele şi valoarea adversarului.
Steagu’ urma să joace de la 6 seara cu Atletic Bradu. Şi a pierdut, cu 1-2, după ce a condus cu 1-0. Tipic nouă.
După meci, însă, lumea nu era prea tristă. Ne vedeam d-ale noastre. Număram banii pentru achitarea baremului de arbitraj, mai bibileam una-altă ca să lăsăm totul în ordine la stadion până la următoarea revedere.
Şi-apoi cineva a auzit vestea: a murit Nae Pescaru. Şi vestea s-a răspândit rapid prin toate cotloanele stadionului. La ora aceea nu cred că mai era în stadion cineva care să-l fi văzut live pe Pescaru jucând. Eram doar noi, puştimea şi adulţii care au fost puşti în anii ’90. Primul meu gând a fost unul care poate fi etichetat ca egoist: cu poza aia blurată rămân.
Când am fost în 2011 în Şchei, toată lumea a făcut poze individuale cu Pescaru. Adică eu le-am făcut tuturor. Când a venit rândul meu, m-am ales cu poză blurată de la cel căruia îi încredinţasem camera. Abia în Piaţa Sfatului m-am uitat să văd cum a ieşit. Lasă că fac alta data viitoare, mi-am zis.
Nu accea e poza de care vorbeam la început.
La un moment dat în seara aia de 25 mai 2019, Piţi s-a pus în genunchi în faţa portretului cu Nicolae Pescaru din recepţia stadionului şi a început să spună Tatăl Nostru. Iar la final a zis „Iartă-ne” şi a mai rămas acolo câteva clipe în tăcere. L-am privit în tot acest timp şi până la urmă am decis să fac o poză.
La Stegaru' 