Braşovenii Naționalei României | A fost odată-n Mexic. Capitolul I

Fiii oraşului de sub Tâmpa au făcut parte din proiectul numit „naţionala de fotbal a României” încă din faza incipientă. Fie că au fost convocaţi în timp ce îmbrăcau tricoul vreunui club braşovean, în special al Steagului (aka FCM/FC Braşov), sau când viaţa i-a purtat pe la alte echipe din ţară sau străinătate, aceasta este cea mai completă sinteză a prezenţei braşovenilor sub tricolor pe care o vei găsi pe internet.

În (aproape) fiecare zi vom acoperi o altă perioadă istorică. Astăzi îi cunoaştem pe „Mexicani”!

Prima parte (Pionierii), a doua parte (Bodola), a treia parte (După război), a patra parte (Tokyo), a cincia parte (Haidu), a şasea parte (Destine neîmplinite), a șaptea parte (Foca Africană).

Capitolul I

Despre Nicolae Pescaru, fostul antrenor „stegar” şi selecţioner Valentin Stănescu a spus că „ar fi jucat cu siguranţă de 25-30 de ori în prima reprezentativă dacă ar fi evoluat la o echipă din… Capitală.”

Acest concept păcătos s-a aplicat şi altor jucători „stegari” din prima jumătate a anilor 1970. Că e vorba de portarul Stere Adamache, fundaşul dreapta Mihai Ivăncescu sau extrema stângă Csaba Györffy, cu toţii au bifat prea puţine apariţii sub Tricolor, comparativ cu talentul lor, pentru simplul fapt că mereu şi mereu au refuzat să plece din Braşov la o echipă din Capitală, în special la Steaua şi Dinamo.

În ciuda acestui tip de şantaj, evoluţiie constant bune de după promovarea în Liga 1 din 1969 şi elogiile presei i-au pus pe toţi cei patru „stegari” în vederile selecţionerului Angelor Niculescu pentru Cupa Mondială din Mexic 1970, cu şanse mari să facă parte din lotul final de 22 de jucători.

De la stânga: Stere Adamache (portar), Nicolae Pescaru (fundaş central/mijlocaş), Csaba Györffy (extremă stânga) şi Mihai Ivăncescu (fundaş dreapta)

În vederea efectuării unei selecţii cât mai optime a lotului care va reprezenta România la Cupa Mondială din Mexic, s-au alcătuit în cursul anului 1970 trei echipe reprezentative: România A, Olimpici şi România B!

Csaba Györffy şi coechipierii săi din Lotul B au intrat ultimii în acţiune, pe 22 şi 26 aprilie 1970, contra Mexicului, chiar în León şi Toluca, oraşe care vor găzdui meciuri la turneul final ce începea peste o lună şi câteva zile.

„Stegarul” a fost titular în ambele meciuri contra El Tri (înfrângere cu 2-3 şi 1-1), disputate în faţa a peste 20.000 de spectatori. Tricolorii B s-au deplasat apoi în oraşul San Salvador, pentru o nouă dublă cu un adversar calificat la Mondial, El Salvador. Csaba Györffy a bifat a treia apariţie în ultimul meci, fiind titular în victoria cu 2-0 (2-2 în primul joc).

Jucătorul originar din Cristuru Secuiesc ar fi trebuit să completeze lotul final împreună cu Gheorghe Gornea şi Gheorghe Tătaru dar, din păcate, o bronşită îl va obliga pe primul „stegar” care a pus piciorul pe pământ mexican să fie şi primul care se întoarce acasă, iar asta cu mai puţin de o lună până la primul meci al României de la Guadalajara.

Ianuarie, 1970. Lotul Olimpic al României i-a avut în componenţă pe Mihai Ivăncescu (al 2-lea din stânga sus), Stere Adamache (al 5-lea din dreapta sus) şi pe Nicolae Pescaru (al 3-lea din dreapta jos)

Din cei trei „stegari” ai Lotului Olimpic, doar Ivăncescu avea în palmares şi apariţii în tricoul primei reprezentative, toate trei ca integralist. Pescaru (7 prezenţe pentru România U23) şi Adamache (4 prezenţe) vor debuta pentru echipa mare abia pe 28 aprilie 1970, la Reims, în repriza a 2-a a testului cu Franţa (0-2), penultimul dinaintea decolării spre America de Nord.

Până atunci, un turneu întreprins în Australia, între 24 ianuarie – 4 februarie 1970, avea menirea să cristalizeze opţiunile selecţionerului pentru Mexic.

Tricolorii Olimpici erau super optimişti înaintea plecării spre celălalt capăt al pământului. Mihai Ivăncescu deschisese scorul victoriei de la Varşovia (2-1), contra unei Polonii care în acel moment, 22 octombrie 1969, încă spera să prindă Mexicul, apoi au urmat două meciuri test în ianuarie 1970, la Tel Aviv, cu prima reprezentativă a Israelului, echipă calificată la Mondialul mexican. Cu cei trei „stegari” integralişti din nou, România s-a impus cu 1-0 în primul meci, Pescaru fiind desemnat cel mai bun jucător, şi cu 2-1 în ultima partidă, Ivăncescu marcând golul decisiv şi Adamache fiind numit omul meciului.

La Adelaide, Melbourne şi Newcastle, Tricolorii Olimpici au disputat cinci meciuri de verificare cu selecţionatele statelor South Australia (1-0, 3-1), Victoria (6-1, 1-0) şi New South Wales (7-2). Totodată, fotbaliştii au fost primiţi cu căldură de comunităţile româneşti stabilite la Antipozi.

22 ianuarie 1970, echipa României la scurt timp după sosirea în Sydney: Mihai Ivăncescu (stânga) şi Nicolae Pescaru îl flanchează pe antrenorul lotului olimpic, Virgil Mărdărescu. În spate sunt clujeanul Dan Anca şi constănţeanul Dumitru Antonescu. (Photo by Barry James Gilmour/Fairfax Media via Getty Images).

Din poza de mai sus, doar „stegarii” vor fi incluşi în lotul final al primei reprezenative, împreună cu portarul Stere Adamache. Iar în Groapa cu Lei de la Guadalajara, Baronul a fost singurul „stegar” care a bifat apariţii. Toate ca titular.